untitled-1.jpgDeclaraţia Drepturilor Copilului adoptată cu unanimitate de Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite în anul 1959 prevede:1.Dreptul la egalitate fără deosebire sau discriminare de rasă, de religie, de origine sau de sex.2.Dreptul la ocrotire socială care îi permite dezvoltarea sănătoasă şi normală pe plan fizic, intelectual, moral, spiritual şi social. 3.Dreptul la un nume şi la o naţionalitate. 4.Dreptul la o alimentaţie sănătoasă, la o locuinţă şi la îngrijire medicală. 5.Dreptul la îngrijire specială în caz de invaliditate. 6.Dreptul la dragoste, înţelegere, protecţie. 7.Dreptul la o educaţie gratuită, la activităţi recreative şi de timp liber. 8.Dreptul la securitate imediata în caz de catastrofe. 9.Dreptul la protecţie împotriva oricărei forme de neglijentă, cruzime şi exploatare. 10.Dreptul la protecţie şi dreptul la o educaţie în spiritul prieteniei între popoare, al păcii, al fraternităţii. Convenţia cu privire la drepturile copilului precizează că: Statele părţi recunosc dreptul oricărui copil la un nivel de viaţă adecvat dezvoltării sale fizice, mentale, spirituale, morale şi sociale. Părinţilor şi oricărei alte persoane care are în grija un copil le revine în primul rând responsabilitatea de a asigura, în limita posibilităţilor şi a mijloacelor financiare, condiţiile de viata necesare dezvoltării copilului. Ţinând seama de condiţiile naţionale şi în limita mijloacelor lor, statele părţi vor adopta masurile corespunzătoare pentru a ajuta părinţii şi alte persoane care au în grijă un copil să valorifice acest drept şi vor oferi, în caz de nevoie, o asistenta materială şi programe de sprijin, în special în ceea ce priveşte alimentaţia, îmbrăcămintea şi locuinţa.